Romana

English

Marţi, 7 Septembrie 2010

Login | Înregistrare

 

 
 
   Resurse
 
» Articole
» Librărie
» Link-uri
» Evenimente Speciale
» Pagina Pastorului
» Predici
  » Podcast
  » Resurse favorite
» Ajutor Tehnic
» Săptămână de post și rugăciune - Februarie 8-12, 2010
 
 
   Betania LIVE!
 
Eveniment în Direct
Serviciu divin - Joi PM
Joi, 9 Sep 10
7:00 PM-9:00 PM
 
 
   Evenimente speciale
 
 
    
 
Resurse >> Predici >> Detalii
 
Apocalipsa- Partea 49     Ascultă    Vizionează
Serviciu divin joi PM - Joi, 05 Iulie 2007
Apocalipsa 18
1 Dupã aceea am vãzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pãmântul s-a luminat de slava lui. 2 El a strigat cu glas tare şi a zis: „A cãzut, a cãzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricãrui duh necurat, o închisoare a oricãrei pãsãri necurate şi urâte; 3 pentru cã toate neamurile au bãut din vinul mâniei curviei ei, şi împãraţii pãmântului au curvit cu ea, şi negustorii pãmântului s-au îmbogãţit prin risipa desfãtãrii ei.” 4 Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca sã nu fiţi pãrtaşi la pãcatele ei, şi sã nu fiţi loviţi cu urgiile ei! 5 Pentru cã pãcatele ei s-au îngrãmãdit, şi au ajuns pânã în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei. 6 Rãsplãtiţi-i cum v-a rãsplãtit ea, şi întoarceţi-i de douã ori cât faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!” 7 Pe cât s-a slãvit pe sine însãşi, şi s-a desfãtat în risipã, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru cã zice în inima ei: „Şed ca împãrãteasã, nu Sunt vãduvã, şi nu voi şti ce este tânguirea!” 8 Tocmai pentru aceea, într-o singurã zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsã de tot în foc, pentru cã Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. 9 Şi împãraţii pãmântului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipã cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge şi o vor boci. 10 Ei vor sta departe, de fricã sã nu cadã în chinul ei, şi vor zice: „Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipã ţi-a venit judecata!” - 11 Negustorii pãmântului o plâng şi o jelesc, pentru cã nimeni nu le mai cumpãrã marfa: 12 marfã din aur, din argint, de pietre scumpe, de mãrgãritare, din in subţire, de purpurã, de mãtasã şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri din lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase din lemn foarte scump, din aramã, din fier şi de marmorã; 13 nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tãmâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici fãina bunã de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici cãruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor. 14 Şi roadele atât de dorite sufletului tãu s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strãlucite, Sunt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai gãsi. 15 Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogãţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui, 16 şi vor zice: „Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrãcatã cu in foarte subţire, cu purpurã şi cu stacojiu, care era împodobitã cu aur, cu pietre scumpe şi cu mãrgãritare! 17 Atâtea bogãţii într-un ceas s-au prãpãdit!” -Şi toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi cei ce câştigã din mare, stãteau departe; 18 şi, când au vãzut fumul arderii ei, strigau: „Care cetate era ca cetatea cea mare?” 19 Şi îşi aruncau ţãrânã în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: „Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cãrei belşug de scumpeturi a îmbogãţit pe toţi cei ce aveau corãbii pe mare, într-o clipã a fost prefãcutã într-un pustiu!” 20 „Bucurã-te de ea, cerule! Bucuraţi-vã şi voi, sfinţilor, apostolilor şi proorocilor! Pentru cã Dumnezeu v-a fãcut dreptate, şi a judecat-o.” 21 Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatrã ca o mare piatrã de moarã, a aruncat-o în mare şi a zis: „Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi gãsit! 22 Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de alãute, nici cântece din instrumente, nici cântãtori din fluiere, nici cântãtori din trâmbiţe; nu se va mai gãsi la tine nici un meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. 23 Lumina lãmpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, pentru cã negustorii tãi erau mai marii pãmântului, pentru cã toate neamurile au fost amãgite de vrãjitoria ta, 24 şi pentru cã acolo a fost gãsit sângele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost junghiaţi pe pãmânt.”