| |
|
|
| |
| |
|
Betania LIVE! |
| |
|
|
| |
| |
|
Evenimente speciale |
| |
|
|
| |
 |
|
|
| |
| Resurse >> Predici >> Detalii |
| |
|
|
|
| Serviciu divin - duminica AM - Duminică, 09 Martie 2008 |
|
1 Era un om din Ramataim-ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui ţuf, Efratit.
2 El avea douã neveste; una se numea Ana, iar cealaltã Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea.
3 Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca sã se închine... înaintea Domnului oştirilor şi sã-I aducã jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului.
4 În ziua când îşi aducea Elcana jertfa, dãdea pãrţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor, şi tuturor fiicelor pe care le avea de la ea.
5 Dar Anei îi dãdea o parte îndoitã; cãci o iubea pe Ana. Dar Domnul o fãcuse stearpã.
6 Protivnica ei o înţepa dese ori, ca s-o facã sã se mânie, pentru cã Domnul o fãcuse stearpã.
7 Şi în toţi anii era aşa. Ori de câte ori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plângea şi nu mânca.
8 Elcana, bãrbatul ei, îi zicea: „Ano, pentru ce plângi, şi nu mãnânci? Pentru ce ţi-este întristatã inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?”
9 Ana s-a sculat, dupã ce au mâncat şi au bãut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lângã unul din uşiorii Templului Domnului.
10 Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amãrît şi plângea!
11 Ea a fãcut o juruinţã şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacã vei binevoi sã cauţi spre întristarea roabei Tale, dacã-ţi vei aduce... aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacã vei da roabei Tale un copil de parte bãrbãteascã, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici...... nu va trece peste capul lui.”
12 Fiindcã ea stãtea multã vreme în rugãciune înaintea Domnului, Eli se uita cu bãgare de seamã la gura ei.
13 Ana vorbea în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea cã este beatã,
14 şi i-a zis: „Pânã când vei fi beatã? Du-te de te trezeşte.”
15 Ana a rãspuns: „Nu, domnul meu, eu Sunt o femeie care sufere în inima ei, şi n-am bãut nici vin, nici bãuturã ameţitoare; ci îmi vãrsam sufletul înaintea Domnului.
16 Sã nu iei pe roaba ta drept o femeie stricatã, cãci numai prea multa mea durere şi supãrare m-a fãcut sã vorbesc pânã acum.”
17 Eli a luat din nou cuvântul şi a zis: „Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel sã asculte rugãciunea pe care I-ai fãcut-o!”
18 Ea a zis: „Sã capete roaba ta trecerea înaintea ta!” Şi femeia a plecat. A mâncat, şi faţa ei n-a mai fost aceeaş.
19 S-au sculat dis-de-dimineaţã, şi, dupã ce s-au închinat pânã la pãmânt înaintea Domnului, s-au întors şi au venit acasã la Rama.
20 Când i s-au împlinit zilele, Ana a rãmas însãrcinatã, şi a nãscut un fiu, cãruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat) „cãci” a zis ea „De la Domnul l-am cerut.”
|
|
| |
|
Ascultă
Vizionează