| |
|
|
| |
| |
|
Betania LIVE! |
| |
|
|
| |
| |
|
Evenimente speciale |
| |
|
|
| |
 |
|
|
| |
| Resurse >> Predici >> Detalii |
| |
|
|
|
| Serviciu divin - Duminică AM - Duminică, 08 Martie 2009 |
|
1 Vã fac cunoscut, fraţilor Evanghelia pe care v-am propovãduit-o pe care aţi primit-o, în care aţi rãmas,
2 şi prin care Sunteţi mântuiţi, dacã o ţineţi aşa dupã cum v-am propovãduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
3 V-am învãţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: cã Hristos a murit pentru pãcatele noastre, dupã Scripturi;
4 cã a fost îngropat şi a înviat a treia zi, dupã Scripturi;
5 şi cã S-a arãtat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6 Dupã aceea S-a arãtat la peste cinci sute de fraţi deodatã, dintre care cei mai mulţi Sunt încã în viaţã, iar unii au adormit.
7 În cele din urmã s-a arãtat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8 Dupã ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s-a arãtat şi mie.
9 Cãci eu Sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu Sunt vrednic sã port numele de apostol, fiindcã am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10 Prin harul lui Dumnezeu Sunt ce Sunt. Şi harul Lui faţã de mine n-a fost zãdarnic; ba încã am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
11 Astfel, deci, ori eu, ori ei, noi aşa propovãduim, şi voi aşa aţi crezut.
12 Iar dacã se propovãduieşte cã Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, cã nu este o înviere a morţilor?
13 Dacã nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
14 Şi dacã n-a înviat Hristos, atunci propovãduirea noastrã este zãdarnicã, şi zãdarnicã este şi credinţa voastrã.
15 Ba încã noi Suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcã, am mãrturisit despre Dumnezeu cã El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacã este adevãrat cã morţii nu înviazã.
16 Cãci, dacã nu înviazã morţii, nici Hristos n-a înviat.
17 Şi dacã n-a înviat Hristos, credinţa voastrã este zãdarnicã, voi Sunteţi încã în pãcatele voastre,
18 şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, Sunt pierduţi.
19 Dacã numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nãdejdea în Hristos, atunci Suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!
20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.
21 Cãci dacã moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
22 Şi dupã cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;
23 dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce Sunt ai lui Hristos.
24 În urmã, va veni sfârşitul, când El va da Împãrãţia în mâinile lui Dumnezeu Tatãl, dupã ce va fi nimicit orice domnie, orice stãpânire şi orice putere.
25 Cãci trebuie ca El sã împãrãţeascã pânã va pune pe toţi vrãjmaşii sub picioarele Sale.
26 Vrãjmaşul cel din urmã, care va fi nimicit, va fi moartea.
27 Dumnezeu, într-adevãr „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice cã totul I-a fost supus, se înţelege cã în afarã de Cel ce I-a supus totul.
28 Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sã fie totul în toţi.
29 Altfel, ce ar face cei ce se boteazã pentru cei morţi? Dacã nu înviazã morţii nicidecum, de ce se mai boteazã ei pentru cei morţi?
30 Şi de ce Suntem noi în primejdie în orice clipã?
31 În fiecare zi eu Sunt în primejdie de moarte; atât este de adevãrat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevãrat cã am de ce sã mã laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.
32 Dacã, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacã nu înviazã morţii, atunci „sã mâncãm şi sã bem, cãci mâine vom muri”.
33 Nu vã înşelaţi: „Tovãrãşiile rele stricã obiceiurile bune”.
34 Veniţi-vã în fire, cum se cuvine, şi nu pãcãtuiţi! Cãci Sunt între voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastrã o spun.
35 Dar va zice cineva: „Cum înviazã morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?”
36 Nebun ce eşti! Ce semeni tu, nu înviazã, dacã nu moare mai întâi.
37 Şi când sameni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grãunte, cum se întâmplã: fie de grâu, fie de altã sãmânţã.
38 Apoi Dumnezeu îi dã un trup, dupã cum voieşte; şi fiecãrei seminţe îi dã un trup al ei.
39 Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul pãsãrilor, altul al peştilor.
40 Tot aşa, Sunt trupuri cereşti şi trupuri pãmânteşti; dar alta este strãlucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pãmânteşti.
41 Alta este strãlucirea soarelui, alta strãlucirea lunii, şi alta este strãlucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strãlucire de altã stea.
42 Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semãnat în putrezire, şi înviazã în neputrezire;
43 este semãnat în ocarã, şi înviazã în slavã; este semãnat în neputinţã, şi înviazã în putere.
44 Este semãnat trup firesc, şi înviazã trup duhovnicesc. Dacã este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
45 De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost fãcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost fãcut un duh dãtãtor de viaţã.
46 Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmã.
47 Omul dintâi este din pãmânt, pãmântesc; omul al doilea este din cer.
48 Cum este cel pãmântesc, aşa Sunt şi cei pãmânteşti; cum este Cel ceresc, aşa Sunt şi cei cereşti.
49 Şi dupã cum am purtat chipul celui pãmântesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
50 Ce spun eu, fraţilor, este cã nu poate carnea şi sângele sã moşteneascã Împãrãţia lui Dumnezeu; şi cã, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
51 Iatã, vã spun o tainã: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
52 într-o clipã, într-o clipealã din ochi, la cea din urmã trâmbiţã. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
53 Cãci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sã se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor sã se îmbrace în nemurire.
54 Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrãca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrãca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţitã de biruinţã.
55 Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”
56 Boldul morţii este pãcatul; şi puterea pãcatului este Legea.
57 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dã biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
58 De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, cãci ştiţi cã osteneala voastrã în Domnul nu este zãdarnicã.
|
|
| |
|
Ascultă
Vizionează