Romana

English

Joi, 9 Septembrie 2010

Login | Înregistrare

 

 
 
   Resurse
 
» Articole
» Librărie
» Link-uri
» Evenimente Speciale
» Pagina Pastorului
» Predici
  » Podcast
  » Resurse favorite
» Ajutor Tehnic
» Săptămână de post și rugăciune - Februarie 8-12, 2010
 
 
   Betania LIVE!
 
Eveniment în Direct
Serviciu divin - Joi PM
Joi, 9 Sep 10
7:00 PM-9:00 PM
 
 
   Evenimente speciale
 
 
    
 
Resurse >> Predici >> Detalii
 
Apocalipsa - Partea a 20-a     Ascultă    Vizionează
Serviciu Divin- Joi - Joi, 17 August 2006
Apocalipsa 6
1 Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat, şi am auzit pe una din cele patru fãpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!” 2 M-am uitat, şi iatã cã s-a arãtat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s-a dat o cununã, şi a pornit biruitor, şi ca sã biruiascã. 3 Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua fãpturã vie zicând: „Vino şi vezi.” 4 Şi s-a arãtat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea sã ia pacea de pe pãmânt, pentru ca oamenii sã se junghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare. 5 Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia fãpturã vie zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat, şi iatã cã s-a arãtat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mânã o cumpãnã. 6 Şi în mijlocul celor patru fãpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O mãsurã de grâu pentru un leu. Trei mãsuri de orz pentru un leu! Dar sã nu vatãmi untdelemnul şi vinul!” 7 Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul fãpturii a patra zicând: „Vino şi vezi!” 8 M-am uitat, şi iatã cã s-a arãtat un cal gãlbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreunã cu el venea dupã el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pãmântului, ca sã ucidã cu sabia, cu foamete, cu molimã şi cu fiarele pãmântului. 9 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am vãzut sub altar sufletele celor ce fuseserã junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi din pricina mãrturisirii pe care o ţinuserã. 10 Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Pânã când, Stãpâne, Tu, care eşti Sfânt şi adevãrat, zãboveşti sã judeci şi sã rãzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pãmântului?” 11 Fiecãruia din ei i s-a dat o hainã albã, şi li s-a spus sã se mai odihneascã puţinã vreme, pânã se va împlini numãrul tovarãşilor lor de slujbã şi al fraţilor lor, care aveau sã fie omorâţi ca şi ei. 12 Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat, şi iatã cã s-a fãcut un mare cutremur de pãmânt. Soarele s-a fãcut negru ca un sac de pãr, luna s-a fãcut toatã ca sângele, 13 şi stelele au cãzut din cer pe pãmânt, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic. 14 Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. 15 Împãraţii pãmântului, domnitorii, cãpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. 16 Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cãdeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; 17 cãci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”