| |
|
|
| |
| |
|
Betania LIVE! |
| |
|
|
| |
| |
|
Evenimente speciale |
| |
|
|
| |
 |
|
|
| |
| Resurse >> Predici >> Detalii |
| |
|
|
|
| Serviciu Divin- Joi - Joi, 24 August 2006 |
|
1 Dupã aceea am vãzut patru îngeri, care stãteau în picioare în cele patru colţuri ale pãmântului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pãmântului, ca sã nu sufle vânt pe pãmânt, nici pe mare, nici peste vreun copac.
2 Şi am vãzut un alt înger, care se suia dinspre rãsãritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cãrora le fusese dat sã vatãme pãmântul şi marea,
3 zicând: „Nu vãtãmaţi pãmântul, nici marea, nici copacii, pânã nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”
4 Şi am auzit numãrul celor ce fuseserã pecetluiţi: o sutã patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.
5 Din seminţia lui Iuda, douãsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douãsprezece mii; din seminţia lui Gad, douãsprezece mii;
6 din seminţia lui Aşer, douãsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douãsprezece mii; din seminţia lui Manase, douãsprezece mii;
7 din seminţia lui Simeon, douãsprezece mii; din seminţia lui Levi, douãsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douãsprezece mii;
8 din seminţia lui Zabulon, douãsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douãsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douãsprezece mii, au fost pecetluiţi.
9 Dupã aceea m-am uitat, şi iatã cã era o mare gloatã pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbã, care stãtea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrãcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâni;
10 şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”
11 Şi toţi îngerii stãteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bãtrânilor şi împrejurul celor patru fãpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pãmânt în faţa scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu,
12 şi au zis: „Amin.” „A Dumnezeului nostru, sã fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tãria, în vecii vecilor! Amin.”
13 Şi unul din bãtrâni a luat cuvântul, şi mi-a zis: „Aceştia, care Sunt îmbrãcaţi în haine albe, cine Sunt oare? Şi de unde au venit?”
14 „Doamne” i-am rãspuns eu „Tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spãlat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului.
15 Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui.
16 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altã arşiţã.
17 Cãci Mielul, care stã în mijlocul scaunului de domnie, va fi Pãstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimã din ochii lor.”
|
|
| |
|