| |
|
|
| |
| |
|
Betania LIVE! |
| |
|
|
| |
| |
|
Evenimente speciale |
| |
|
|
| |
 |
|
|
| |
| Resurse >> Predici >> Detalii |
| |
|
|
|
| Serviciu Divin- Joi - Joi, 28 Septembrie 2006 |
|
1 Îngerul al cincelea a sunat din trâmbiţã. Şi am vãzut o stea care cãzuse din cer pe pãmânt. I s-a dat cheia fântânii Adâncului,
2 şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântânã s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi vãzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.
3 Din fum au ieşit nişte lãcuste pe pãmânt. Şi li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pãmântului.
4 Li s-a zis sã nu vatãme iarba pãmântului, nici vreo verdeaţã, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.
5 Li s-a dat putere nu sã-i omoare, ci sã-i chinuiascã cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, când înţeapã pe un om.
6 În acele zile, oamenii vor cãuta moartea, şi n-o vor gãsi; vor dori sã moarã, şi moartea va fugi de ei.
7 Lãcustele acelea semãnau cu nişte cai pregãtiţi de luptã. Pe capete aveau un fel de cununi, care pãreau din aur. Feţele lor semãnau cu nişte feţe de oameni.
8 Aveau pãrul ca pãrul de femeie, şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.
9 Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe din fier; şi vuietul, pe care-l fãceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncã la luptã.
10 Aveau nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stãtea puterea pe care o aveau ca sã vatãme pe oameni cinci luni.
11 Peste ele aveau ca împãrat pe îngerul Adâncului, care pe evreieşte se cheamã Abadon iar pe greceşte Apolion.
12 Cea dintâi nenorocire a trecut. Iatã cã mai vin încã douã nenorociri dupã ea.
13 Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţã. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului din aur, care este înaintea lui Dumnezeu,
14 şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: „Desleagã pe cei patru îngeri, care Sunt legaţi la râul cel mare Eufrat!”
15 Şi cei patru îngeri, care stãteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegaţi, ca sã omoare a treia parte din oameni.
16 Oştirea lor era în numãr de douãzeci de mii de ori zece mii de cãlãreţi; le-am auzit numãrul.
17 Şi iatã cum mi s-au arãtat în vedenie caii şi cãlãreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasã.
18 A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa, care ieşeau din gurile lor.
19 Cãci puterea cailor stãtea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete, şi cu ele vãtãmau.
20 Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocãit de faptele mânilor lor, ca sã nu se închine dracilor şi idolilor din aur, din argint, din aramã, din piatrã şi din lemn, care nu pot nici sã vadã, nici sã audã, nici sã umble.
21 Şi nu s-au pocãit de uciderile lor, nici de vrãjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.
|
|
| |
|
Ascultă
Vizionează